Organizarea grădinii de legume; gradina biologica

Organizarea grădinii de legume

organizarea grădinii de legume

organizarea grădinii de legume

Organizarea grădinii de legume  este un punct de plecare ideal pentru cultivarea legumelor biologice; concret pentru a transforma o simplă suprafață de teren într-o adevărată grădină de legume sunt necesare în primul rând: pasiune, perseverență, muncă și cunoașterea unor reguli de bază. Terenul pentru grădina de legume trebuie să fie plan, ferit de vânt, fără stagnări de apă, cu expunere la soare; cele mai bune terenuri sunt cele cu expunere la sud, sud-est sau sud-vest. Este inutil să cultivăm un spațiu forte mare, o gradină de legume organizată eficient asigură producţii bune pe spaţii mici.  Suprafața cultivată într-o grădină de legume organizată trebuie să fie împărțită în straturi mici eventual înălțate,  cu lățimea de maxim 150 de centimetri (trebuie să intervenim la fiecare plantă fără să fim nevoiţi să călcăm stratul); lungimea este la aprecierea fiecăruia. Distanța între straturi trebuie să fie de 30-40 de centimetri, cărarea de acces la plante.  Semănatul și răsăditul pe straturi se face ținând cont de dimensiunile pe care plantele le vor avea la maturitate: salata, morcovul se

gradina de legume

gradina de legume

mulțumesc cu  puțin spaţiu; fasolea, mazărea și roșiile au nevoie de mai mult, varza și conopida la maturitate au dimensiuni foarte mari,  la răsădit trebuie să lasăm suficient spaţiu pentru plantele adulte. Terenul trebuie să fie bine mărunțit, lipsit de bulgări de pământ, pietre, care pot împiedica dezvoltarea plantelor. O grădină de legume bine organizată pune acent pe rotația culturilor, adică alternarea de specii diferite pe același strat, de exemplu după ridichi şi salată urmează ardei gras și roșii, în acest fel stratul se menține curat de buruieni și simultan se limitează răspândirea bolilor și dăunătorilor. La rotația culturilor se alternează plante aparținând unor familii botanice diferite, ținând cont de faptul că mazărea și fasolea lasă terenul bogat în azot, în timp ce cartoful, ceapa, usturoiul au nevoie de mult fosfor și potasiu, rotația se face în așa fel încât să se asigure necesarul de substanțe organice și plantelor care urmează să fie cultivate. Pentru o dezvoltare armonioasă plantele au nevoie în primul rând de azot fosfor și potasiu, dar și de microelemente. Într-o grădină de legume bine organizată se planifică fertilizări cu gunoi de grajd sau compost; toamna se poate încorpora în sol circa 300 de kilograme de gunoi de grajd sau compost pentru 100 de metri pătrați. Delimitarea straturilor ne ajută să fertilizăm echilibrat în funcție de ce vom cultiva; este importantă și pentru irigare, în special pentru dozarea cantității de apă, se poate iriga fiecare strat în funcție de necesarul hidric al fiecărei culturi. Nu este dificil să organizăm o grădină de legume, trebuie doar să respectăm câteva reguli.

Parteneri de link

Loading RSS Feed

Erbicid natural

Erbicid natural

erbicid natural cu sare

erbicid natural cu sare

Erbicid natural, produs cu un cost redus, poate fi preparat de oricine şi nu poluează. De vre-o trei ani folosesc un erbicid natural pe bază de apa, sare, oţet şi săpun natural de casă. Reţeta este: 10 litri de apă, 1 kilogram de sare 1 litru de oţet şi 50 de grame de săpun. Acest amestec funcţionează la fel ca un erbicid total. Erbicidul se prepară într-un vas; mai întâi se varsă sarea apoi oţetul şi săpunul se amestecă până se dizolvă mare parte din sare şi la final se adaogă apa. Când toată sarea s-a dizolvat de pune în pompa de stropit şi se distribuie uniform pe suprafaţa infestată. Pentru o mai bună eficienţă stropirile trebuie făcute în orele calde când buruienile au format două trei frunze. Dacă acest erbicid se foloseşte pentru a elimina buruienile din cultura de roşii este foarte important să nu stropim şi frunzele roşiilor. Ca să

pompa pentru erbicid natural

erbicidare pe suprafete mici

evităm astfel de probleme se poate folosi un clopoţel care se fixează pe lancea pulverizatoare. Este important ca după un interval de 10-15 zile să se facă o altă stropire cu acelaşi erbicid, în acest interval de timp în mod sigur se vor naşte alte buruieni. Erbicidul pierde eficienţa dacă după stropire plouă. Erbicidul natural nu are efect imediat, pentru a vedea efectele trebuie să aşteptăm circa 10 zile. În cazul în care buruienile sunt foarte mari se poate dubla cantitatea de oţet. Este important ca după ce am folosit pompa de stropit cu acest amestec să fie foarte bine spălată. Sarea poate cristaliza în cest fel înfundă duzele şi creează neplăceri la următoarea folosire. De obicei eu în perioada vegetativă stropesc cu acest erbicid natural de trei patru ori. Nu acţionează la fel pentru toate buruienile, dar de regulă mai uşor sau mai greu le elimină pe toate. Folosesc erbicidul natural pentru a elimina buruienile pe suprafeţe mici în grădină.

Parteneri de link

Loading RSS Feed

Cultivarea usturoiului

Cultivarea usturoiului

cultivare usturoi

cultivare usturoi

Soiurile de usturoi se deosebesc după culoare, mărime aromă şi precocitate. Mai simplu, usturoiul se poate clasifica: alb comun sau roşu. Usturoiul alb este un soi rustic şi productiv care poate fi conservat perioade lungi de timp. Usturoiul roşu este un soi precoce puţin cultivat şi pentru faptul că nu poate fi conservat perioade lungi de timp. Terenurile ideale pentru cultivarea usturoiului sunt cele cu expunere la sud, cu fertilitate ridicată de textură medie. Nu se adaptează cultivării usturoiului terenurile compacte şi umede. Premergătore bune pentru cultivarea usturoiului sunt cele care lasă terenul afânat şi bogat în substanţe organice. Usturoiul nu se cultivă după alte bulboase. Usturoiul poate fi asociat cu roşii, pătrunjel, castraveţi. Se poate semăna toamna sau primăvara devreme la o adâncime de cinci centimetri, o distanţă între plante pe rând de 12-15 centimetri iar între rânduri 25 de centimetri.

cultivarea usturoiului

cultivarea usturoiului

Dacă la plantare se folosesc căţeii de la periferia bulbului se vor obţine rezultate mai bune. Se obţin producţii bune de usturoi dacă terenul se fertilizează cu 200-300 kilograme de compost sau gunoi de grajd bine maturat, încorporat în sol la pregătirea terenului. Pregătirea ternului se poate face la sfârşitul verii săpând la o adâncime de circa 25 de centimetri. Toamna înainte de plantare terenul se mărunţeşte. Dacă plantarea se face primăvara în plus se elimină şi buruienile. Dacă pe perioada ciclului vegetativ se observă că usturoiul are tendinţa să dezvolte tulpini care formează flori acestea se elimină. După ce plantele de usturoi au rărit se poate face mulcirea terenului cu un strat de cinci centimetri de paie. La fel ca toate plantele şi usturoiul este

usturoi cultivat

usturoi cultivat

predispus îmbolnăvirii. Dintre dăunători cei care pot produce pagube serioase sunt buha semănaturilor, o larvă cenuşiu verzuie cu dungi brune şi musca cepei şi usturoiului. Micozele pot afecta producţia de usturoi. Cele mai periculoase sunt: mălura (usturoiul pare acoperit de o funingine neagră, care se propagă şi pe perioada depozitării), putrezirea (bulbii putrezesc şi au un miros neplăcut) şi rugina care afectează în primă fază părţile aeriene ale plantelor. Recoltarea usturoiului se face la sfârşitul verii când frunzele încep să se usuce. Bulbii recoltaţi se curăţă de pământ şi se usucă la soare. Conservarea usturoiului se face în locuri uscate şi întunecoase.

Parteneri link

Loading RSS Feed

Cărţi de grădinărit

cărţi de grădinărit

cărţi de grădinărit

Cărţi de grădinărit on-line

Cărțile de grădinărit sunt dificil de găsit în librarii şi nu știu de ce. Cred că de fapt cine este interesat de cultivarea legumelor nu caută doar cărţi de grădinărit; sunt sigur că mai curând sunt importante informaţii utile pentru cultivarea legumelor. Pornind de la aceasta idee eu am sintetizat informaţii din experienţa mea de grădinar, şi am scris câteva cărţi de grădinărit care conțin informații utile pentru cultivarea legumelor în gradină, pe spaţii mici şi chiar în ghiveci pe balcon sau pe terasă. Sunt grădinar, în fiecare zi fac grădinile frumoase, ceea ce scriu este rezultatul experienței mele, nu scriu folosind termeni sofisticați scriu simplu pentru ca oricine să poată înțelege cât de simplu şi ușor este să faci grădinărit. Pot să vă spun ceva ce probabil nu veți găsi în nici o carte… Pentru a face grădinărit nu e nevoie neapărat să ai o biblioteca plină cu cărți despre grădinărit cel mai important este să iubești plantele, să ai o mare pasiune pentru, verde … Cunoștințele se acumulează în timp, se învață din greșeli dar ca să înveți trebuie în primul rând să cultivi. Multe persoane cultivă legume sperând că vor câștiga bani. Eu nu vă sfătuiesc să cultivați legume daca vreți să câștigați bani. Cărțile de grădinărit pe care le-am scris vă învață să cultivați din pasiune, puțin bine şi ce e mai important cultivați ecologic! Nu va sfătuiesc nici să cultivați suprafețe mari, o gradină de legume care să asigure necesarul de verdețuri proaspete şi ecologice pentru familie este suficient. Sunt sigur că nu veți obține rezultate excepționale de la început, grădinăritul cere răbdare, muncă… Cultivând o suprafață mică  șansele de reușită sunt mai mari, pentru început e bine să cultivăm puțin dar să obținem producții satisfăcătore. De ce am scris aceste cărți de grădinărit? Scriu şi pe blog dar e greu să sintetizezi informații doar pe o pagină o carte e altceva. Cărțile mele de grădinărit sunt şi ieftine costă cât două cafele…

Mulcirea solului

Ce este mulcirea solului?

mulcirea solului

mulcirea solului

Mulcirea: acoperirea solului cu un strat de material organic (paie, scoarţă de pin, fân, resturi de iarbă…) sau sintetic (folii de plastic…). Mulcirea solului imită de fapt ceea ce se întâmplă în natură (frunzele în pădure); stratul de frunze care se acumulează formează o pătură protectivă care limitează dezvoltarea buruienilor. Stratul de mulci acţionează în două moduri: fizic şi chimic. Fizic stratul de mulci împiedică pătrunderea luminii la nivelul solului şi blochează spaţiul pentru dezvoltarea buruienilor. Chimic stratul de mulci se descompune şi produce substanţe chimice care împiedică germinaţia seminţelor. Mulcirea solului nu înlocuieşte fertilizarea dar poate avea ca efect îmbogăţirea solului cu substanţe organice. Materialele pentru mulcire trebuie să fie ieftine, să fie disponibile în cantităţi suficiente şi să fie uşoare. Materialele organice folosite pentru mulcirea solului pot fi semiumede (resturi de iarbă, gunoi de grajd, compost) sau uscate (paie rumeguş, coajă de copac, pleavă). Materialele folosite la mulcire trebuie să formeze uşor o pătură protectoare şi să fie uşor de eliminat toamna după recoltarea culturilor. Materialele organice folosite la mulcire se pot composta.

Efectele mulcirii

Efectele mulcirii sunt:  reducerea cantităţii de apă necesară pentru irigaţii, împiedică eroziunea solului, opreşte creşterea buruienilor, menţine o temperatură optimă (vara răcoreşte iarna încălzeşte) reglează aciditatea solului, stimulează activitatea microorganismelor… pentru o mulcire eficientă se pot folosi materiale organice semiumede, un prim strat de circa cinci centimetri care se acoperă cu alţi cinci centimetri de mulci uscat.

Când se poate face o mulcire eficientă?

mulcirea

mulcirea

Perioada optimă pentru mulcirea solului este primăvara, în prima jumătate a lunii mai când legumele semănate răsar şi au două frunze dezvoltate, sau dacă se răsădeşte înainte de răsădit. Mulcirea nu se face când solul este rece şi umed. Înainte de mulcire ternul trebuie afânat şi curăţat de buruieni. Pe durata ciclului vegetativ stratul de mulci se descompune încet şi devine mai subţire este important să fie menţinută o înălţime între opt şi zece centimetri, adăugând uneori un strat proaspăt de mulci.

Dezinfectarea solului

Dezinfectarea solului chimic sau biologic?

dezinfectarea solului

dezinfectarea solului

Terenul  din grădină e infestat în mod natural de insecte, seminţe de buruieni, spori de ciuperci… Cultivarea de legume poate fi serios compromisă dacă unul sau mai mulţi din aceşti infestanţi se dezvoltă necontrolat. Din acest motiv mai înainte de a semăna sau răsădi solul trebuie dezinfectat pentru ca să nu fim nevoiţi să intervenim mai târziu cu fungicide, insecticide, şi erbicide. În cea ce priveşte paraziţii în comerţ se găsesc produse chimice care se distribuie pe teren înainte de a efectua lucrările solului în aşa fel încât să se amestece bine cu substratul. Acestea funcţionează ca adevărate capcane ucigând chiar şi insectele care ingerează mici cantităţi. Totuşi folosirea substanţelor chimice nu este soluţia ideală pentru dezinfecţia solului. Aş puncta chiar asupra faptului că armonizarea legislaţiei naţionale la legislaţia UE interzice o mare parte din substanţele chimice folosite la dezinfectarea solului şi dacă mă gândesc bine pe suprafeţe mici în grădină nici nu sunt absolut necesare. Pentru a curăţa terenul în profunzime mai ales în cazul straturilor valorificate la maxim (cultivate intensiv mai mulţi ani consecutiv) se poate face foarte eficient solarizarea; se lucrează bine terenul şi se acoperă cu o folie de material plastic de culoare neagră pe cât posibil în lunile călduroase.

Dezinfectarea biologică a solului

dezinfectare

dezinfectare

Razele soarelui încălzesc pelicula de plastic şi implicit ternul distrugând spori, larve, mici insecte simultan cu sterilizarea seminţelor de buruieni. Această practică funcţionează bine dacă terenul rămâne acoperit o perioadă de 35 -40 de zile,  fixând pelicula de plastic pe margini cu pietricele sau pământ fin. Solarizarea se poate face prin rotaţie pe straturile în repaus de cultivare. Solarizarea trebuie făcută când temperaturile sunt mai mari de 15 grade Celsius. Un teren săpat din toamnă are şanse să se dezinfecteze şi sub acţiunea factorilor atmosferici, îngheţ, dezgheţ… Problema este că bacteriile sporii ciupercilor viruşii si insectele devin tot mai rezistente şi pe perioada iernii coboară până la o adâncime de 50 de centimetri în sol unde gerul nu le afectează. Mi se pare că devine o obişnuinţă să nu se îndepărteze resturile vegetale din grădină, dar nu este bine. Toamna după ce s-au recoltat legumele se elimină toate resturile vegetale pe cât posibil cu tot cu rădăcini are efecte pozitive la dezinfectarea solului (împreună cu rădăcinile se elimină şi o parte din spori de ciuperci, bacterii şi ouă de insecte). Pentru ca să avem legume sănătoase avem nevoie de un teren sănătos. Cultivarea legumelor biologice presupune folosirea de metode adecvate pentru a ţine la distanţă bolile şi dăunătorii plantelor.

 

Cultivarea legumelor pe straturi înălţate

 Cultivarea legumelor pe straturi înălţate

strat

strat

Cultivarea legumelor pe straturi înălţate are câteva avantaje: terenul nu trebuie săpat în fiecare an, reţine apa, poate fi sterilizat uşor deci va fi lipsit de buruieni, dacă timpul este nefavorabil culturile se pot proteja. Deci dacă în grădina de legume recoltele nu sunt satisfăcătoare, dacă suprafaţa destinată cultivării legumelor este mică, dacă terenul nu este fertil soluţia ideală este cultivarea legumelor pe straturi înălţate. Pentru realizarea straturilor înălţate nu sunt necesare cunoştinţe tehnice deosebite e nevoie doar de puţină muncă, mai simplu trebuie construite câteva cutii fără fund şi fără acoperiş. Înainte de a construi se desenează un mic proiect, se măsoară spaţiul disponibil, şi scriu măsurile

strat inălţat

strat inălţat

pe desen. Straturile se poziţionează într-un loc însorit şi uşor accesibil, o dată realizate vor române acolo definitiv. Se pot folosi ca materiale de construcţie scânduri, cărămizi, plastic, pietre sau orice material care poate să susţine puţin pământ. Proiectul ne ajută să facem o listă precisă cu materialele de care avem nevoie. Eu folosesc lemn e simplu şi eficient. Se construiesc laturile stratului înălţat, se acoperă terenul din interiorul stratului o folie de mulcire sau  cu cartoane. Pe fudul stratului se pune gunoi de grajd bine maturat sau compost (aproximativ 1/3 din volumul total), după care se umple cu pământ. Pe aceste straturi se poate semăna sau răsădi. Dacă se va răsădi stratul se poate acoperi cu

cultivarea legumelor pe straturi înălţate

cultivarea legumelor pe straturi înălţate

de paie circa 5 centimetri grosime (mulcire). Dacă se va semăna mulcirea se face după ce plantele au răsărit. Acest strat , după ce a fost semănat sau răsădit se poate acoperi cu o pânză neţesută (un fel de văl de mireasă) protejează plantele de insecte. Pentru aceasta se poate realiza o structură care desigur când va fi frig se acoperă cu o folie de plastic. În acest fel se pot realiza mai multe straturi în funcţie de spaţiu şi necesităţi. Şi pe aceste straturi plantele trebuie irigate dar păstrează mai bine apa de irigaţie. Dimensiunile ideale ale unui astfel de strat sunt de 60 x 120 de centimetri cu o înălţime de 30 de centimetri, dar se pot crea straturi cu o lăţime de 120  de centimetri şi lungime după posibilităţi şi preferinţe. Important este să se poată interveni la fiecare plantă fără să se calce pe strat. Dacă se vor face mai multe straturi paralele spaţiul dintre ele trebuie să fie de 40 de centimetri, cărarea de acces. Pe aceste straturi se pot cultiva toate legumele, e recomand cultivarea asociată adică un amestec care să se ajute eciproc.

 

Cultivarea roșiilor pe balcon

Cultivarea roșiilor pe balcon

cultivarea rosiilor pe balcon

cultivarea rosiilor pe balcon

Cultivarea roșiilor pe balcon, se face parcurgând câteva etape esențiale: obținerea răsadurilor, răsăditul, irigarea, copilitul, palisarea, eventual defoliere și recoltatul. Răsadurile de roșii se obțin în spații încălzite, luminate și aerisite. Un răsad de roșii de calitate trebuie să aibă o vârstă de circa 60 de zile, să fie vizibil primul buchet floral (nu trebuie să fie înflorit), să aibă o înălțime de circa 20 de centimetri, să fie sănătos și să aibă un sistem radicular bine dezvoltat. Obținerea unui răsad de roșii de calitate, pentru cultivarea pe balcon se poate face simplu și în casă, folosind pentru semănat câteva pahare de iaurt cu un diametru de circa 8 centimetri care să aibă o gaură pentru drenajul apei. Pământul din aceste ghivece nutritive este bine să fie sterilizat; semănatul se face la începutul lunii martie

rosii pe balcon

rosii pe balcon

distribuind una sau două semințe pentru fiecare ghiveci și acoperind cu circa 0,5 centimetri de pământ. Semințele de roșii germinează în absența luminii la o temperatură medie de circa 18 grade, într-un interval de timp de 7-14 zile în funcție de umiditate și temperatură. Cu câteva zile înainte de răsădit se aclimatizează treptat răsadurile la temperatura de afară. Răsăditul roșiilor pe balcon se poate face în prima jumătate a lunii mai, în ghivece cu un diametru și adâncime de circa 30 de centimetri sau în ghivece dreptunghiulare cu o adâncime de circa 30 de centimetri. În funcție de ghiveciul folosit la cultivarea pe balcon distanța minimă între două plante este de 30 de centimetri. Sterilizarea pământului este importantă la cultivarea roşiilor pe balcon deoarece elimină în

cultivare legume pe spatii mici

cultivare legume pe spatii mici

mare parte riscul îmbolnăvirii. Pământul cumpărat este de regulă sterilizat. Răsăditul roșiilor se face la aceiași adâncime la care au fost în ghiveciul inițial lăsând pe rădăcini o cantitate cât mai mare de pământ. Irigarea răsadurilor de roșii la cultivarea pe balcon este foarte importantă, pot fi udate în fiecare dimineață considerând că o plantă de roșii are nevoie de aproximativ 8 litri de apă pe săptămână. Palisarea roșiilor se face folosind sfoară sau araci, pe balcon se pot folosi și simple structuri de susținere se care se leagă tulpina roșiilor. Copilitul roșiilor este important deoarece planta dirijează substanțele nutritive către lăstari întârziind dezvoltarea fructelor; eliminarea lăstarilor se face când aceștia au o lungime de circa 2-3 centimetri. Cârnitul roșiilor se poate face când planta ajunge la o înălțime de circa 60 de centimetri, sau are 4-5 etaje de rod, lăsând o frunză după ultima inflorescență care va avea un rol de „trăgător de sevă” planta va trimite seva la frunză, stimulând în acest fel creșterea fructelor. Uneori când frunzele sunt mari și dese este nevoie sa se facă defolierea roșiilor; la defoliere se elimină frunzele începând de la baza plantei lăsând două frunze sub inflorescență și una deasupra. Roșia are o perioada de vegetație de 100 sau chiar 130 de zile în funcție și de soiul cultivat. Parcurse toate aceste etape de cultivare când roșiile se colorează în roșu se poate începe recoltarea.

Cultivarea fasolei pe balcon

Cultivarea fasolei pe balcon

fasole pe balcon

fasole pe balcon

Fasolea poate fi cultivată cu uşurinţă într-un ghiveci pe balcon nu are exigenţe deosebite, se adaptează cu uşurinţă spaţiului redus de pe balcon. Fasolea este o plantă cultivată pentru calităţile sale culinare, poate fi consumată păstăi (fasole verde) sau fasole boabe. Soiurile sunt puţin diferenţiate, sunt soiuri specifice pentru fasole păstăi şi soiuri specifice pentru fasole boabe. După modul în care se dezvoltă fasolea se poate împărţi în fasole pitică şi fasole agăţătoare. Fasolea pitică ajunge la înălţimi cuprinse între 30-40 centimetri. Fasolea agăţătoare poate ajunge şi la înălţimi de 50-120 centimetri sau mai mult. După ciclul productiv fasolea poate fi precoce, timpurie şi târzie. Este o

cultivarea fasolei pe balcon

cultivarea fasolei pe balcon

plantă iubitoare de căldură, seminţele germinează la o temperatură cuprinsa între 8-10°, pe timpul vegetaţiei are nevoie de o temperatură de 20-25°. Temperaturile scăzute, chiar şi cele de 0° distrug cultura. Dăunătoare sunt şi temperaturile de peste 25° în perioada înfloritului. În prima parte a ciclului vegetativ lipsa apei este suportată relativ bine de plantele de fasole, în a doua parte, la formarea florilor şi a bobului fasolea are nevoie de mai multă apă. La cultivarea în ghiveci pământul trebuie menţinut  umed. Preferă un teren uşor acid sau neutru, germinează în 5-10 zile în funcţie de temperatură şi umiditate. Un ghiveci cu diametru de 40 de centimetri poate găzdui 5-6 plante de fasole. Semănatul se face la o adâncime de 3-4 centimetri la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Soiurile de fasole agăţătoare sunt mai

fasole

fasole

productive comparativ cu cele pitice, la cultivarea pe balcon sunt indicate şi datorita faptului că se dezvoltă pe verticală, lăsând liber spaţiul de pe balcon. Pentru stimularea dezvoltării pe verticală ghivecele cu fasole pot fi aşezate în apropierea balustradei balconului sau se pot crea structuri sau rețele care vor favoriza dezvoltarea pe verticală a plantei. Irigarea trebuie făcută regulat, pământul din ghiveci trebuie menținut relativ umed permanent, necesarul de apă creste puțin în perioada când înflorește şi începe să formeze boabele. Pământul din ghiveciul unde se va semăna fasolea poate fi un pământ universal cumpărat de la magazine specializate sau poate fi un amestec preparat din 50% pământ de grădină, 40% gunoi de grajd şi 10% nisip. În cazul în care se optează pentru prepararea pământului acasă se poate adăuga amestecului  circa 200 grame de cenușă de lemn pentru a îmbogăți amestecul cu fosfor şi potasiu. Pentru eliminarea buruienilor şi dăunătorilor pământul poate fi sterilizat în cuptorul la aragaz la o temperatura de 150° sau într-un sac de plastic închis ermetic pentru aproximativ 2 luni. La pregătirea ghiveciului pe fund se așează circa 2 centimetri de pietriș sau eventual argilă expandată pentru drenajul apei. Păstăile se recoltează la 15-20 de zile de la înflorire, culesul se repetă la câteva zile. Fasolea păstăi se culege înainte de maturitate, când bobul începe să se formeze în interiorul tecii. Recoltarea frecventă stimulează planta să producă flori si fructe noi. Când boabele încep să se dezvolte fasolea încetează să producă flori stopând producția. Este o bună premergătoare pentru multe legume îmbogateste terenul cu azot.

Cultivarea dovleceilor pe balcon

Cultivarea dovleceilor pe balcon

dovlecei

dovlecei

Va asigur că este posibilă cultivarea dovleceilor pe balcon, sunt productivi şi se adaptează bine cultivării în ghiveci. Dovlecelul este înrudit cu castravetele şi cu pepenele galben, este o plantă anuală are coajă subţire de culoare verde sau galbenă. Miezul dovleceilor este de culoare albă sau gălbuie cu multe seminţe. Seminţele de dovlecel germinează în 12-15 zile la o temperatură cuprinsă între 12-14 grade Celsius. Dacă temperatura este mai mare de 14 grade timpul de germinaţie se micşorează. Dovlecelul preferă o poziţie cu expunere la soare, pretenţios la umiditate, cei cultivaţi în ghiveci trebuiesc udaţi zilnic. Pentru cultivarea dovleceilor pe balcon avem nevoie de: seminţe, ghiveci, amestec de

dovlecei pe balcon

dovlecei pe balcon

pământ, şi puţin pietriş. Amestecul de pământ se poate cumpăra sau se poate prepara. În cazul în care se cumpără pământ nu este necesară o fertilizare suplimentară, acesta are toate elementele nutritive necesare dezvoltării plantei. Cine  preferă să îşi facă singur amestecul de pământ poate folosi circa 40% gunoi de grajd bine maturat, amestecat cu 40% pământ de grădină la care se adaugă 20% nisip. Şi acest amestec are toate substanţele nutritive necesare. Pentru drenajul apei pe fundul ghiveciului se aşează un strat de pietriş de 1,5-2 centimetri. Datorită faptului că dovleceii au un sistem radicular foarte bine dezvoltat ghiveciul unde se cultivă trebuie să aibă dimensiuni mari, un diametru şi adâncime mai mare de 35 de centimetri. Pentru a economisi spaţiul pot fi cultivaţi în ghivece dreptunghiulare cu lungimea de 50 de centimetri lăţimea de 35 de centimetri şi o

cultivarea dovleceilor pe balcon

cultivarea dovleceilor pe balcon

adâncime mai mare de 35 de centimetri. Într-o lădiţă de aceste dimensiuni pot fi cultivate 2 plante de dovlecel. Tot pentru a economisi spaţiul aceste plante pot fi ridicate pe araci pentru a stimula dezvoltarea pe verticală; pe balcon nu avem mult spaţiu la dispoziţie. Cine are suficientă răbdare poate pregăti răsaduri. Se seamănă două seminţe într-un pahar de iaurt cu diametru de 8 centimetri. Pentru răsaduri semănatul se face la o adâncime de 2-3 centimetri la jumătatea lunii aprilie. Se răsădesc în prima săptămână din luna mai când planta are 3-4 frunze formate. Se răsădeşte cu pământul de pe rădăcini. Cultivarea dovleceilor pe balcon se poate face şi semănând direct in ghiveciul de 35 de centimetri la începutul lunii mai. Plante în exces, se taie cu o foarfecă, smulgerea plantelor poate deranja rădăcinile celor rămase. Recoltarea dovleceilor se face când aceştia sunt tineri, au o lungime de aproximativ 15 centimetri, pe măsură ce îmbătrânesc se dezvoltă seminţele care influenţează negativ gustul. Recoltând des stimulăm dezvoltarea noilor fructe. În condiţii optime de umiditate dovleceii se pot recolta la fiecare două zile.