Cultivarea ardeiului gras în ghivece pe balcon

Cultivarea ardeiului gras în ghivece pe balcon

cultivare ardei gras

cultivare ardei gras

Cultivarea ardeiului în ghivece pe balcon nu este chiar aşa dificilă cum pare, trebuie doar pasiune, răbdare şi desigur puţină muncă. Eu cultiv legume pe balcon din 2007 şi obţin rezultate satisfăcătore. Cultivarea ardeilor în ghivece pe balcon începe la sfârşitul lunii februarie când se poate semăna pentru producerea răsadurilor. Avem nevoie de câteva păhărele de iaurt cu un diametru de 8 centimetri. Paharele se găuresc, se umplu cu turbă fină doi centimetri sub bordura de sus a paharului, se udă, şi se aşează pe o farfuriuţă sau tăviţă pentru colectarea excesului de apă. După ce am udat substratul de semănat din pahare aşezăm câte o sămânţă în fiecare pahar şi acoperim cu aproximativ

ardei gras în ghiveci

ardei gras în ghiveci

cinci milimetri de turbă fină (semănat). După semănat nu se mai udă, se pot acoperi paharele cu un ziar (sămânţa germinează mai bine în absenţa luminii). Dacă temperatura este de circa 18 grade Celsius după maxim 10 zile vor răsări primii muguri, în acest moment se elimină ziarele şi se aşează paharele într-o poziţie luminoasă. Răsadurile de ardei se dezvoltă bine dacă temperatura este mai mare de 20 de grade Celsius. Aproximativ 60-70 de zile pământul din ghivecele nutritive improvizate se menţine umed, dacă folosim substrat de turbă optimizat pentru răsaduri nu sunt necesare fertilizări suplimentare şi nici tratamente fitosanitare. Semănatul se face la începutul lunii martie, răsăditul se face în prima jumătate a lunii mai. La cultivarea ardeiului gras în ghivece pe balcon trebuie să ştim că o plantă are nevoie de circa 30 de centimetri pentru a dezvolta o parte aeriană sănătoasă şi de aproximativ 30 de centimetri de pământ pentru a dezvolta rădăcini puternice. Ghivecele unde vom răsădi ardeiul gras trebuie să aibă un diametru de 30 de centimetri şi o adâncime de 30 de centimetri. Dacă vom cultiva în lădiţe dreptunghiulare trebuie să respectăm o distanţă între plantele de ardei de 30 de centimetri. Este bine să răsădim plantele împreună cu pământul de pe rădăcini. Ghivecele unde vom cultiva ardeiul gras se umplu cu pământ universal (e bun cel de la florărie sau supermarket). După răsădit se tasează lejer pământul din ghiveci şi se udă. Dacă am cultivat ardei gras în ghiveci trebuie să ştim că are nevoie de mai multă apă când înfloreşte şi fructifică. Vom şti dacă am cultivat bine ardeiul gras la sfârşitul lunii iunie când se poate începe recoltarea. De regulă o plantă în ghiveci produce aproximativ 12 ardei graşi.

Cultivare ardei în grădină

Cultivare ardei în grădină, idei practice, reguli simple

ardei gras

ardei gras

Cultivare ardei în grădină implică cunoaşterea şi respectarea unor reguli simple. Pentru a cultiva ardei gras trebuie să ştim că este o plantă anuală cu tulpină ramificată care poate să ajungă la înălțimi cuprinse între 50-150 de centimetri (are nevoie de spaţiu). La cultivarea ardeiului pe suprafeţe mici se pot pregăti răsaduri folosind substrat profesional de turbă şi tăviţe alveolare. Semănatul se poate face la sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie. Timpul de germinație la ardei gras este de 10-14 zile în funcție de temperatură și umiditate. Semințele de ardei germinează la o temperatura a solului de peste 20 de grade. Pentru a se dezvolta ardeiul gras are nevoie de o temperatură mai mare de 18 grade. Răsăditul se poate face după 60-65 de zile de la semănat, cam la jumătatea lunii mai, când temperaturile sunt de 20-25 de grade ziua si 16-18 grade noaptea. Dacă vrem să cultivăm ardei gras trebuie să ştim că preferă un teren bine drenat, bogat în substanțe nutritive; se pot încorpora în sol odată cu săpatul circa 350 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați de teren. Cultivarea ardeiului gras presupune respectarea unei distanţe de 70 de centimetri între rânduri iar între plante pe rând 20-30 de centimetri în funcție și de soiul cultivat.

Cultivare ardei, lucrări de întreţinere

cultivare ardei

cultivare ardei

După răsădit în prima săptămână răsadurile se udă zilnic, mai târziu, se pot uda și la 3-4 zile. Pentru a evita ca plantele de ardei să fie puse la pământ de prima rafală de vânt se pot pune araci de care se leagă tulpina cu un nod în forma de 8. De multe ori pentru a grăbi fructificarea şi pentru a crea condiții favorabile pentru creșterea fructelor se taie vârful ardeiului când planta depășește 60 de centimetri înălțime. Se poate cultiva ardei în grădină limitând lucrările de întreţinere dacă se face mulcirea. Cultura de ardei gras are nevoie de apă când formează flori şi fructe. Ardeiul cultivat clasic are nevoie de una sau două praşile pentru eliminarea buruienilor. Dacă am cultivat bine ardeiul gras la jumătatea verii se poate recolta; producţia continuă până toamna târziu. De regulă fructele se recoltează la maturitate deplină tăind codiţa ardeilor cu ajutorul unui foarfece.

Elemente nutritive, rolul lor în viaţa plantelor

Elemente nutritive, rolul lor în viaţa plantelor

elemnte nutritive

elemnte nutritive

Elementele nutritive au un rol esenţial pentru dezvoltarea plantelor. O bună funcționare a organelor fiziologice ale plantei este asigurată de prezenţa a 10-12 elemente nutritive importante. Aceste elemente, în funcție de cantitatea necesară creșterii şi dezvoltării plantelor pot fi clasificate: macroelemente (azot, fosfor și potasiu); elemente secundare (calciu, magneziu și sulf), microelemente (bor, mangan, zinc, fer). Este inutil să administrăm mari cantități de fertilizanți care conțin un singur element, dacă celelalte elemente lipsesc sau sunt în cantitate insuficientă. Plantele se vor dezvolta corect doar dacă vor avea toate elementele nutritive de care au nevoie. Dacă un singur element lipsește planta va suferi și se va dezvolta cu dificultate. Fertilizările corespunzătoare asigură complexul de elemente nutritive necesare plantelor. Fertilizarea trebuie făcută toamna, sau în perioada de repaus vegetativ, pe cât posibil folosind gunoi de grajd bine maturat sau îngrăşăminte de natură organică care au o compoziție echilibrată; pot fi folosite cu succes și îngrășămintele chimice dar în grădină pe spații mici e

lipsa potasiu

lipsa potasiu

preferabil de evitat folosirea lor. Pentru a înțelege mai bine rolul fertilizării să analizăm fiecare element în parte: azotul, are un rol important în dezvoltarea frunzelor și rădăcinilor, este esențial pentru toate fazele de dezvoltare a plantelor; fosforul, furnizează energia necesară reacțiilor biochimice ale plantelor; potasiul stimulează sinteza proteinelor, reglează transpirația plantelor, influențează producerea substanțelor parfumate, a culorilor florilor, contribuie la formarea țesuturilor lemnoase la arbori. Calciul, stimulează creșterea vegetației, întărește rezistența mecanică a țesuturilor, influențează dezvoltarea structurală a plantei. Magneziu, are un rol important în fotosinteză, ajută la sintetizarea proteinelor și activează enzimele. Lipsa azotului determină creșterea dificilă a rădăcinilor, frunzele se îngălbenesc, planta are un aspect ofilit, face puține flori și îi cad fructele. Lipsa azotului are efecte negative la dezvoltarea tuturor plantelor. Lipsa fosforului are ca efect colorarea frunzelor în verde albastru, țesuturi lemnoase puțin dezvoltate, piticirea plantelor, maturarea târzie a fructelor, flori mici și slab colorate. Lipsa potasiului provoacă slaba dezvoltare a frunzelor tinere, încetinește creșterea tulpinii și determină o producție mică de flori. Lipsa calciului determină o slabă dezvoltare a frunzelor tinere și a rădăcinilor. Lipsa magneziului duce la îngălbenirea și căderea frunzelor vechi, flori mici și lipsite de culoare. De foarte multe când se observă aceste simptome se încearcă aplicarea de tratamente fitosanitare pentru însănătoșirea plantei, corectarea deficitului de substanțe nutritive este ignorat. Înainte de a trece la aplicarea de tratamente trebuie să fim siguri ca disconfortul plantei nu este cauzat de lipsa unor elemente nutritive.

Cultivarea roşiilor

Cultivarea roşiilor în gradină

rosii, rasaduri

rosii, rasaduri

Cultivarea roşiilor în gradină începe cu pregătirea terenului, după aceea semănat, răsădit, îngrijit şi la sfârşit recoltat. Cultivare înseamnă (e valabil şi pentru cultivarea roşiilor) : a lucra pământul spre a-l face să dea roade; a semăna plante; a îngriji și a recolta. Cultivare înseamnă să te ocupi cu râvnă de ceva; să faci să crească, să se dezvolte. Pentru cultivarea roşiilor în gradină se sapă adânc terenul încorporând în sol fertilizant organic bine maturat (gunoi de grajd sau compost). Cantitatea de fertilizant este de circa 300 de kilograme pentru 100 de metri pătraţi de teren. În grădină roşiile se pot cultiva pe straturi. Nu voi scrie despre pregătirea straturilor. Găsişi aici informaţii despre straturi şi aici detalii pentru pregătirea

cultivarea roşiilor

cultivarea roşiilor

terenului. Dacă vrem să cultivăm roşii în grădină pentru consumul familiei sunt sigur că 30 de plante sunt suficiente, supraproducţia se poate transforma în suc de roşii sau alte conserve. Înainte de a cultiva roşii trebuie să producem răsaduri, 30-35 de răsaduri se pot produce foarte bine în tăviţe alveolare sau ghivece nutritive. Nu voi scrie despre producerea răsadurilor de roşii dar găsiţi detalii aici. De multe ori lumea se grăbeşte, adică vrea să cultive roşii în grădină încercând să anticipeze recolta, răsădeşte mai devreme. La cultivarea roşiilor răsăditul se poate face în prima jumătate a lunii mai când temperatura nocturnă a solului este mai mare de 15 grade Celsius; mai devreme există riscuri de brume târzii. Sunt multe scheme de cultivare la roşii; clasic şi simplu roşiile se răsădesc pe rânduri, distanţa între rânduri trebuie să fie de 70 de centimetri iar între plante pe rând de circa 30-35 de centimetri.

Cultivarea roşiilor, întreţinerea culturii

roşii, copilit

roşii, copilit

Cine nu vrea să prăşească roşiile la jumătatea lunii iunie şi mai ales nu vrea să le irige toată ziua poate să facă mulcirea solului înainte de răsădit. Detalii despre mulcire aici. Nu cred că trebuie să scriu cum se face gropiţa pentru răsădit; se poate face cu plantatorul, cu sapa, cu mâinile… Roşiile se răsădesc la aceiaşi adâncime la care au fost în răsadniţe, dacă răsadurile au fost făcute în tăviţe alveolare se răsădesc cu turba de pe rădăcini. După răsădit roşiile se irigă zilnic în prima săptămână, mai târziu şi de două ori pe săptămână. Lucrări importante la cultivarea roşiilor în grădină: mulcirea, palisarea, copilitul, cârnitul şi dacă este nevoie defolierea. Palisarea se poate face folosind araci sau mai frumos structuri de susţinere, tulpina roşiei se legă cu un nod în formă de 8 de arac sau de structura de susţinere sub o inflorescenţă. Copilitul este de fapt ruperea lăstarilor de creştere înainte ca aceştia să depăşească 3 centimetri şi planta să dirijeze substanţele nutritive către ei în detrimentul fructelor. Cârnitul se face când planta are circa 60 de centimetri înălţime şi trei etaje de rod formate. La cârnit se îndepărtează vârful de creştere a plantei lăsând o frunză după ultimul buchet floral care va avea rolul de trăgător de sevă, stimulând dirijarea substanţelor nutritive către fructe. Când cultivăm roşii în grădină este bine să eliminăm frunzele uscate începând de la baza plantei, acestea nu mai au rol important în fotosinteză. Dacă am făcut corect toate aceste lucrări la cultivarea roşiilor spre sfârşitul lunii iunie se pot recolta roşii frumoase şi de ce nu chiar biologice.

Cultivarea vinetelor în grădină

Cultivarea vinetelor în grădină

cultivarea vinetelor

cultivarea vinetelor

Pentru cultivarea vinetelor în grădină poate fi important de ştiut că sunt plante anuale, care se pot clasifica după forma fructului în: ovale, rotunde, alungite. După culoarea fructului pot fi: albe, albastre, violacee, negre. Preferă o climă temperat caldă, cu primăveri frumoase şi veri călduroase, un teren bogat în substanţe nutritive, fertil cu un pH neutru. Nu se adaptează terenurilor compacte. Vânata poate fi considerată plantă de înnoire, adică leguma cu care se începe un nou asolament. Se seamănă la sfârşitul iernii în răsadniţe încălzite utilizând aproximativ 2 grame de seminţe pentru un metru pătrat de răsadniţă. Perioada de germinaţie la vinete este de 7-10 zile, pentru acest interval de timp pământul din răsadniţă trebuie menţinut umed pană când apar primii muguri. Poate fi semănată şi direct în grădină la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai dar fructifică târziu, după 90-120 de zile. Vinetele semănate în răsadniţă pot fi repicate în vase mici, cu un diametru de 8 centimetri unde se vor dezvolta înainte de a fi răsădite. Repicatul se face când plantele din răsadniţă au o înălţime de 6-7 centimetri şi au 4-5 frunze. Repicatul are ca efect dezvoltarea rădăcinilor şi tulpinilor plantei. După 8-10 săptămâni de la semănat vinetele se pot răsădi în grădină la o distanţă de 35-40 de centimetri între plante pe rând şi 70 de centimetri între rânduri. Răsăditul,  la cultivarea vinetelor se face în prima jumătate a lunii mai când pericolul brumelor târzii a trecut; vinetele se răsădesc la aceiaşi adâncime la care au fost în ghiveciul unde au fost repicate eliminând în acest fel criza de la răsădit.

Cultivarea vinetelor; teren, climă, întreţinere

vinete, mulcire

vinete, mulcire

Vinetele sunt pretenţioase la condiţiile de climă, preferă temperaturi cuprinse între 22-26 de grade ziua şi 15-18 grade pe timpul nopţii; iubeşte poziţiile însorite, are nevoie de irigări zilnice mai ales în prima săptămână după răsădit, pe măsură ce se dezvoltă pot fi irigate şi la 4-5 zile. Terenul pentru cultivarea vinetelor se pregăteşte toamna administrând circa 300 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați care se încorporează în sol odată cu săpatul adânc de toamnă. Pe suprafețe mici în grădină se pot delimita mici spatii pentru cultivarea vinetelor. Aceste spatii pot avea dimensiuni de 1,40 metri pe 2,30 metri. Avantajul acestor mici asolamente este că se poate folosi pământ fertil, sterilizat, personalizat pentru cultivarea vinetelor, lucrările de întreținere se fac ușor, cultura poate fi controlată în permanenţă, poate fi protejată în cazul în care temperaturile sunt scăzute. O plantă de vinete produce între 8-10 fructe, care pot cântări 3-5 kilograme. Tulpina vinetei deși devine lemnoasă nu poate susține aceasta greutate, de aceea imediat după răsădit se pun araci de care se leagă tulpina cu un nod în forma de 8. Pentru a controla creșterea, la vinete, se taie vârful ramurilor laterale lăsând 2-3 flori pe fiecare ram sau o lungime de circa 20 de centimetri. Când tulpina a dezvoltat 4-5 ramuri laterale, se limitează creșterea eliminând vârful de creștere la o înălțime de 45-50 de centimetri. Tăierea vârfului de creștere şi a ramurilor laterale are ca efect dezvoltarea fructelor, creșterea calitativă şi cantitativă a producţiei. Pentru a elimina pierderile de apă şi pentru a evita apariția buruienilor se poate acoperi pământul de la rădăcina vinetelor cu un strat de paie sau cu o folie de polietilena. Vinetele se recoltează când culoarea este intensă şi lucioasă iar fructul are elasticitate. Nu se recoltează la maturitate deplină; fructele sunt tari şi încep să aibă culoare opacă, în acest caz vinetele vor avea un gust iute amărui.

Lavanda

Cultivare lavandă în grădină

lavandă în grădină

lavandă în grădină

Lavanda este o plantă aromată, dar este mai ușor de găsit într-un sertar cu lenjerie decât în bucătărie; nu ar trebui să lipsească din grădină, din balcon sau de pe terasă. În plină vară când toate plantele suferă din cauza căldurilor mari înflorește și nici măcar nu imploră apă în fiecare zi. Pe terasa mea, lavanda rezistă bine și la temperaturile scăzute din timpul iernii, dar, nu toate soiurile tolerează frigul de aceea când se cumpără o plantă e bine să cerem informații cu privire la cum se comportă la frig. În orice caz iarna planta din grădină se poate acoperi cu o folie de plastic sau cu o pânză nețesută care o va proteja de temperaturile scăzute. Mulți cred că dacă terenul este calcaros și sărac în substanțe nutritive nu vor putea cultiva lavandă, dimpotrivă preferă acest tip de teren, mai ales dacă este bine drenat; stagnările de apă de pe terenurile argiloase sunt cele care nu plac lavandei. Pentru a înmulți lavanda primăvara sau la sfârșitul verii se taie vârful ramurilor laterale fără flori (circa 15 centimetri), și se pun să formeze rădăcini într-un ghiveci umplut cu un amestec de pământ și nisip. Acești butași se pot răsădi în grădină primăvara următoare. La răsădit se lasă o distanță de 80 de centimetri între plante sau dacă intenția este să se creeze un gard viu se poate reduce distanța la 40 de centimetri.

Lavanda întreţinere

lavandă

lavandă

Lavanda nu are nevoie de lucrări particulare de întreținere, se poate fertiliza cu puțin compost la începutul primăverii pentru a stimula o dezvoltare abundentă a vegetației, după răsădit se irigă zilnic, dar când planta e crescută exigențele hidrice se reduc la minim. Învechirea precoce a plantelor se evită dacă se taie lejer ramurile după înflorire (în primul an), circa un centimetru sub flori, corectând și forma coroanei; anii următori se face o tăiere mai drastică primăvara îndepărtând o parte din ramul lemnos, următoarea tăiere se face simultan cu recoltarea. La recoltare, se taie florile se formează mici legături care se lasă la uscat într-un loc răcoros și bine aerisit. După ce s-au uscat bine florile se pot păstra în mici saci de pânză sau în borcane; se folosesc acasă pentru parfumarea lenjeriilor, camerelor, rufelor. Lavanda se folosește pe scară largă în industria farmaceutică și cosmetică, cei ce pot cultiva lavanda pe suprafețe mari pot obține venituri frumoase, nu este greu de cultivat; înființarea culturi are costuri ridicate.

Căpşuni în grădină

Căpşuni în grădină

căpşuni albi

căpşuni albi

Căpșunii sunt plante perene cu ciclu de viață care durează 4 ani sau mai mult. Cultivarea căpșunului este relativ ușoară, aplicând tehnologii eficiente lucrările de întreținere se reduc la minim. Soiuri de căpşuni: „ Lambada”, soi timpuriu, se adaptează bine pentru cultivarea în sere şi solarii, de culoare roșu aprins; albe „Pink Berry”: căpșuni de culoare albă la maturitate, dulci, cu aspect de căpșun necopt, pentru cine vrea să creeze un impact vizual plăcut în grădină și la masa; „Salsa”, semi-timpuriu, fructifică în iunie-iulie, fructe mari zemoase, sensibil la îngheț, se adaptează și cultivării în ghiveci;  „Ostara”, fructifică pe toată perioada vegetativă, aromate și gustoase; „Korona”, fructe mari, de dimensiunea unui ou, cu gust special; „Toscana”: cu flori roz, fructifică pe toata perioada vegetativă, produc circa 1 kilogram de fructe pentru fiecare plantă , aspect decorativ, pot fi cultivați

căpşuni în grădină

căpşuni în grădină

și în ghiveci. Pentru înființarea unei mici culturi de căpșuni, se pregătește terenul, săpând adânc și încorporând în sol 300 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați de teren. Plantarea căpșunilor se poate face pe toată durata ciclului vegetativ cu condiţia să poată fi irigate. Clasic se răsădesc primăvara sau toamna. Avantajul culturii înființate toamna (septembrie) este că următorul an căpșunii încep să producă fructe. La culturile înființate primăvara trebuiesc îndepărtați mugurii floriferi; producția eficientă începe anul următor. Răsadurile de căpșuni pentru început se cumpără de la magazinele de specialitate recomandabil însoțite de pașaport fitosanitar şi de certificat de calitate. În sistem clasic căpșunii se răsădesc pe teren uscat, preferabil într-o zi noroasă. Distantele de plantare sunt de 70-90 centimetri între rânduri și 30 de centimetri între plante pe rând. Stolonii se plantează cu rădăcina dreaptă, mugurele central trebuie sa rămână la nivelul solului, (rămas 1-2 centimetri deasupra sau îngropat determină dezvoltarea grea a rădăcinii sau duce la uscarea plantei). După răsădit se tasează terenul în jurul rădăcinilor și se udă abundent. Preferă un teren ușor acid, bogat în fosfor și potasiu. Pentru a completa necesarul de fosfor și potasiu se pot adăuga 5 kilograme de cenușă de lemn pentru 100 de metri pătrați. Se pot cultiva atât la soare cât și la umbră. Au nevoie de irigări regulate, nu au rădăcini puternice deci valorifică apa din stratul superficial al solului. Pentru a menține umiditatea solului, se poate face mulcirea cu paie, frunze uscate, scoarța arborilor sau alte materiale comode si ecologice. Pentru cei ce cultivă pe suprafețe foarte mici căpșunii se pot cultiva și pe paturi nutritive înalte (lăzi, fixate pe structuri de susținere). Aceste lăzi trebuie sa aibă o adâncime de circa 30 de centimetri, lungimea și lățimea sunt la preferință. Substratul pe care căpșunii se vor dezvolta în aceste lăzi trebuie să fie bogat în humus şi să aibă un strat de nisip pentru drenajul apei. Avantajul cultivării pe pat nutritiv înalt este că recoltarea și lucrările de întreținere se fac fără eforturi prea mari stolonii „curg” în afara lăzilor, și devin productivi

Mazăre

Cultivare mazăre în grădină

Mazărea este o plantă legumicolă anuală cultivată pentru consumul semințelor verzi. Sunt multe soiuri de mazăre simplu se pot împarți în: mazăre pitică, mazăre de talie mijlocie şi mazăre de talie înaltă. Mazărea de talie mijlocie si înalta are nevoie de araci sau de rețele de susținere pentru a se dezvolta pe verticală. Mazărea pitică poate ajunge la înălțimi de 30-50 de centimetri, cea mijlocie ajunge la înălțimi de 70-130 centimetri iar mazărea de talie înaltă ajunge la180 centimetri. Mazărea nu este o legumă foarte exigentă în ceea ce privește terenul, se mulțumește cu un sol de textură mijlocie cu un pH ușor acid sau neutru. Terenul trebuie să fie bine drenat, mazărea preferă un sol umed dar fără stagnări de apă. Suporta bine frigul pentru o perioadă scurtă de timp mugurii tineri rezistă şi la

mazăre

mazăre

mazăre în gradină

mazăre în gradină

temperaturi sub 0 grade. Mazărea se poate cultiva pe același teren după trei sau patru ani. Poate fi asociată cu morcovi, varză, cartof şi ridichi. Nu se poate asocia cu usturoi, ceapă sau pătrunjel. Se pot folosi diferite metode de semănat la mazăre, cea mai simplă este metoda de semănat în cuiburi pe rând. Pentru soiurile de mazăre de talie mijlocie si înalta se poate folosi si metoda de semănat pe rânduri alternative (două rânduri şi un interval); două rânduri la o distanta de 40-60 de centimetri se lasă un interval de 70-110. În acest fel se poate întreține bine cultura şi se pot folosi eficient structuri sau rețele pe care mazărea se va dezvolta pe verticală. Metoda de semănat în cuiburi pe rând poate fi folosită la cultivarea soiurilor de mazăre pitică. Distanţa între rânduri la mazăre este diferita în funcție de soiul cultivat, se poate semăna la o distanta de 10 centimetri între plante pe rând şi 40-60 de centimetri între rânduri (soiurile pitice);  soiurile de talie mijlocie semănatul se poate face respectând o distanţă între rânduri de 70 de centimetri; la soiurile de talie înaltă distanţa între rânduri poate să fie şi de 1000 de centimetri. Adâncimea de semănat la mazăre este de 3-4 centimetri, perioada de germinație este de 10-15 zile în funcţie de temperatură şi umiditate. Mazărea germinează şi la temperaturi de 1-2 grade Celsius, de aceea se poate semăna începând cu prima jumătate a lunii martie, pană la sfârșitul lunii aprilie. În caz de secetă şi temperaturi ridicate înflorește anticipat dar cu efect negativ în ceea ce privește calitatea şi cantitatea de boabe produse. Cultivarea mazării se poate face şi fără fertilizare, valorifică bine substanța organica rămasă de la culturile premergătoare. Pe durata perioadei de vegetație se execută una sau două prașile pentru eliminarea buruienilor; simultan cu prașila se face şi mușuroitul. Mazărea fructifică de la rădăcină spre vârf. Recoltarea se face manual prin ruperea păstăilor eșalonat, înainte sa ajungă la maturitate, când boabele din păstaie sunt mari dar strânse între degete nu se divid în două şi nu au aspect făinos. Recoltarea păstăilor stimulează planta sa formeze noi flori şi fructe. Mazărea se numără printre legumele cu ciclu scurt de vegetație, semănata în martie lasă liber terenul la sfârșitul lunii mai.

Fasole in grădină

Cultivare fasole în grădină

Fasolea este o plantă anuală, cultivata pentru consumul proaspăt (fasole păstăi) sau pentru boabe sale bogate în proteine şi substanţe nutritive. Se pot distinge doua soiuri de fasole: pitică si agăţătoare; din punct de vedere al ciclului productiv ambele pot fi precoce, timpurii şi târzii. Fasolea se dezvoltă bine pe un teren uşor acid sau neutru, cu textură medie, bine drenat. Cultivarea de fasole pe solurile argiloase, calcaroase, compacte, unde se pot forma stagnări de apă nu va avea rezultate satisfăcătoare. Fasolea este o bună premergătoare pentru toate legumele lasă terenul bogat în azot şi fără buruieni. Fasolea poate reveni pe aceiaşi suprafaţă de teren după 3-4 ani; este de evitat să se cultive după mazăre şi castraveţi. În grădină pe spaţii mici poate fi cultivată împreuna cu varză, salată, roşii şi ridiche (cultură asociată). Nu se obţin rezultate optime dacă se cultivată cu ceapă, usturoi sau mazăre. Fasolea se semănă la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai, la o adâncime de 3-5 centimetri. Soiurile pitice se seamănă la o distanta de 6-7 centimetri între plante pe rând şi o distanţă de 45-50 de centimetri între rânduri. Soiurile agăţătoare,

fasole în grădină

fasole în grădină

fasole

fasole

se pot semăna la o distantă de 20 centimetri între plante pe rând şi 100 de centimetri între rânduri. Poate fi cultivată eficient şi pe rânduri alternative (două rânduri relativ apropiate şi un interval). La cultivarea pe rânduri alternative distanta între plante pe rând este de 8-10 centimetri, distanta între primele două rânduri este de 30-40 de centimetri după care se lasă un interval de 80 centimetri. Înainte de semănat fasolea poate fi lăsată la înmuiat pentru 10 ore, tegumentul devine fraged, uşurează dezvoltarea mugurelui vegetativ şi grăbeşte germinaţia. Perioada de germinaţie la fasole este de 5-10 zile în funcţie de temperatură şi umiditate. Pregătirea terenului se face toamna cu o săpătură adâncă, circa 30 de centimetri; dacă cultura premergătoare nu a fost fertilizată se pot încorpora la săpat circa 200 kilograme de gunoi de grajd bine maturat pentru 100 de metri pătraţi de grădină. Dacă se adaogă şi 5-10 kilograme de cenuşă de la aceiaşi suprafaţă trenul va avea şi necesarul de fosfor şi potasiu. Principalele lucrări de întreţinere sunt prăsitul si irigatul (pot fi reduse la minim cu o mulcire eficientă). Fasolea cultivată clasic are nevoie de una sau doua praşile pentru eliminarea buruienilor; simultan cu prăşitul se face si muşuroitul. Irigarea culturii de fasole se poate face imediat după semănat pentru a grăbi germinaţia si în perioada când plantele încep să înflorească şi să formeze tecile boabelor. Când plantele au format primele frunze se poate face o stropire preventivă cu zeamă bordeleză pentru prevenirea bolilor criptogamice si o stropire cu macerat de urzică pentru a ţine la distanţă insectele. Maceratul de urzică se poate prepara dintr-un kilogram de plante proaspete de urzică lăsate la macerat în 10 litri de apă pentru circa doua zile. Se stropeşte pe frunzele plantei fără a fi diluat. Imediat după semănat sau pe măsură ce plantele se dezvoltă, la soiurile agăţătoare se vor crea structuri sau reţele care să faciliteze dezvoltarea pe verticală a plantelor (varianta clasică araci). Recoltarea fasolei este diferenţiată în funcţie de soiul cultivat, de regulă păstăile se recoltează când bobul nu este bine format în teacă. Fasolea boabe se recoltează când bobul este format şi teaca exterioara începe sa se usuce. După ce s-au scos boabele din teci fasolea boabe se depozitează într-un loc aerisit şi răcoros.