Cultivarea usturoiului

Cultivarea usturoiului

cultivare usturoi

cultivare usturoi

Soiurile de usturoi se deosebesc după culoare, mărime aromă şi precocitate. Mai simplu, usturoiul se poate clasifica: alb comun sau roşu. Usturoiul alb este un soi rustic şi productiv care poate fi conservat perioade lungi de timp. Usturoiul roşu este un soi precoce puţin cultivat şi pentru faptul că nu poate fi conservat perioade lungi de timp. Terenurile ideale pentru cultivarea usturoiului sunt cele cu expunere la sud, cu fertilitate ridicată de textură medie. Nu se adaptează cultivării usturoiului terenurile compacte şi umede. Premergătore bune pentru cultivarea usturoiului sunt cele care lasă terenul afânat şi bogat în substanţe organice. Usturoiul nu se cultivă după alte bulboase. Usturoiul poate fi asociat cu roşii, pătrunjel, castraveţi. Se poate semăna toamna sau primăvara devreme la o adâncime de cinci centimetri, o distanţă între plante pe rând de 12-15 centimetri iar între rânduri 25 de centimetri.

cultivarea usturoiului

cultivarea usturoiului

Dacă la plantare se folosesc căţeii de la periferia bulbului se vor obţine rezultate mai bune. Se obţin producţii bune de usturoi dacă terenul se fertilizează cu 200-300 kilograme de compost sau gunoi de grajd bine maturat, încorporat în sol la pregătirea terenului. Pregătirea ternului se poate face la sfârşitul verii săpând la o adâncime de circa 25 de centimetri. Toamna înainte de plantare terenul se mărunţeşte. Dacă plantarea se face primăvara în plus se elimină şi buruienile. Dacă pe perioada ciclului vegetativ se observă că usturoiul are tendinţa să dezvolte tulpini care formează flori acestea se elimină. După ce plantele de usturoi au rărit se poate face mulcirea terenului cu un strat de cinci centimetri de paie. La fel ca toate plantele şi usturoiul este

usturoi cultivat

usturoi cultivat

predispus îmbolnăvirii. Dintre dăunători cei care pot produce pagube serioase sunt buha semănaturilor, o larvă cenuşiu verzuie cu dungi brune şi musca cepei şi usturoiului. Micozele pot afecta producţia de usturoi. Cele mai periculoase sunt: mălura (usturoiul pare acoperit de o funingine neagră, care se propagă şi pe perioada depozitării), putrezirea (bulbii putrezesc şi au un miros neplăcut) şi rugina care afectează în primă fază părţile aeriene ale plantelor. Recoltarea usturoiului se face la sfârşitul verii când frunzele încep să se usuce. Bulbii recoltaţi se curăţă de pământ şi se usucă la soare. Conservarea usturoiului se face în locuri uscate şi întunecoase.

Cărţi de grădinărit

cărţi de grădinărit

cărţi de grădinărit

Cărţi de grădinărit on-line

Cărțile de grădinărit sunt dificil de găsit în librarii şi nu știu de ce. Cred că de fapt cine este interesat de cultivarea legumelor nu caută doar cărţi de grădinărit; sunt sigur că mai curând sunt importante informaţii utile pentru cultivarea legumelor. Pornind de la aceasta idee eu am sintetizat informaţii din experienţa mea de grădinar, şi am scris câteva cărţi de grădinărit care conțin informații utile pentru cultivarea legumelor în gradină, pe spaţii mici şi chiar în ghiveci pe balcon sau pe terasă. Sunt grădinar, în fiecare zi fac grădinile frumoase, ceea ce scriu este rezultatul experienței mele, nu scriu folosind termeni sofisticați scriu simplu pentru ca oricine să poată înțelege cât de simplu şi ușor este să faci grădinărit. Pot să vă spun ceva ce probabil nu veți găsi în nici o carte… Pentru a face grădinărit nu e nevoie neapărat să ai o biblioteca plină cu cărți despre grădinărit cel mai important este să iubești plantele, să ai o mare pasiune pentru, verde … Cunoștințele se acumulează în timp, se învață din greșeli dar ca să înveți trebuie în primul rând să cultivi. Multe persoane cultivă legume sperând că vor câștiga bani. Eu nu vă sfătuiesc să cultivați legume daca vreți să câștigați bani. Cărțile de grădinărit pe care le-am scris vă învață să cultivați din pasiune, puțin bine şi ce e mai important cultivați ecologic! Nu va sfătuiesc nici să cultivați suprafețe mari, o gradină de legume care să asigure necesarul de verdețuri proaspete şi ecologice pentru familie este suficient. Sunt sigur că nu veți obține rezultate excepționale de la început, grădinăritul cere răbdare, muncă… Cultivând o suprafață mică  șansele de reușită sunt mai mari, pentru început e bine să cultivăm puțin dar să obținem producții satisfăcătore. De ce am scris aceste cărți de grădinărit? Scriu şi pe blog dar e greu să sintetizezi informații doar pe o pagină o carte e altceva. Cărțile mele de grădinărit sunt şi ieftine costă cât două cafele…

Cultivarea dovleceilor în grădină

Cultivarea dovleceilor în grădină

cultivarea dovleceilor în grădină

cultivarea dovleceilor în grădină

Cum am cultivat dovlecei în grădina unui prieten; un fel de poveste cu dovlecei în grădină. Anul trecut m-am întâlnit cu un prieten care îmi spunea că are în gradină un loc unde nu poate cultiva nimic. I-am făcut o vizită. Grădina se termina, cu o dungă de pamant cam de un metru lățime. Partea proastă era că această bucată de pământ era delimitată de ziduri pe lungimea ambelor laturi (era o râpă cu ziduri de consolidare). Grădina era organizată destul de bine dar el era obsedat de aceasta bucățică rămasă necultivată. I-am sugerat să cultive dovlecei. La început a fost sceptic dar

dovlecei în grădină

dovlecei în grădină

pană la urmă a acceptat să facem o probă. Ne-am apucat de treabă cam târziu, era aproape sfârșitul lunii mai. Terenul nu era pregătit, buruieni de un an înainte şi mai erau şi cele noi. Cu răbdare şi puţină muncă am smuls toate buruienile şi am săpat adânc. Pământul nu a fost lucrat niciodată dar s-a săpat bine. Spre norocul lui avea în grădină un compostor, un fel de butoi cu o capacitate de 700 de litri unde arunca în fiecare an resturile de iarbă şi cam tot ce este organic şi nefolositor în grădină. În acest compostor avea un fertilizant natural din care am împrăștiat trei găleți pe bucățica de pământ. Aici am greșit puţin pentru că am pus compostul după ce am săpat şi a trebuit să îl încorporăm în sol cu sapa

dovlecei

dovlecei

dar pană la urmă cum se spune ”tot răul spre bine” am mărunțit bine toată fâșia de pământ şi așa am pregătit terenul pentru semănat. Am făcut cuiburi cam de 4 centimetri adâncime şi am semănat semințe de dovlecei câte două în cuib. Pe 8 metri lungime am făcut 5 cuiburi. După ce am semănat am udat din abundenţă şi am lăsat totul așa. Nu-mi amintesc foarte bine dar mi se pare ca nu-au trecut două săptămâni şi m-a chemat să-mi arate cum răsar plantele de dovlecel. Mi-a spus că a udat în fiecare seară, nici foarte multa apă nici foarte puţină doar atât cât să păstreze pământul umed. Atunci am prăşit, nu pentru că ar fi fost prea multe buruieni, pământul formase o crustă şi sigur rădăcinile nu respirau. Mai era şi faptul că atunci când uda apa forma un mic torent, nu era absorbită. Cu această prașilă am rezolvat toate problemele şi am deranjat sigur rădăcinile buruienilor care se pregăteau să răsară. A mai rămas de rărit, câte un dovlecel în fiecare cuib dar trebuia să mai așteptăm puțin aveau doar două frunze. Am semănat târziu dar au avut apă, căldură şi lumină, s-au dezvoltat foarte repede. Cam după o săptămâna am lăsat doar câte o plantă în fiecare cuib, cea mai sănătoasă şi mai bine dezvoltată. Grădina lui nu are o suprafață mare dar e practică şi cu bun gust. Apropo de cultivarea dovleceilor în grădină şi de producții anul trecut n-am mai cumpărat dovlecei, din luna iulie cam la trei zile un coșuleț de dovlecei de la prietenul meu. În bucătărie se pot pregăti în nenumărate feluri.

 

 

Cultivare castraveţi în grădină

Cultivare castraveţi în grădină

cultivare castraveţi în grădină

cultivare castraveţi în grădină

Castravetele (cucumis sativum) consumat ca aliment, cu coaja, în stare crudă, are un aport de 20 kcal la 100 de grame, din care: carbohidraţi 3,63 grame, grăsimi 0,11 grame, proteine 0,65 grame, vitamina B 0,027 miligrame, vitamina B 2 0,033 miligrame, vitamina B 3 0,098 grame, urme de vitamina B 6 si B9, vitamina C 2,8 miligrame, fier, magneziu, potasiu, zinc. Daca te interesează le găseşti pe Wikipedia. Daca ai o grădiniţă eu cred vrei să ştii cum ajung castraveţii de la sămânţă la planta şi apoi la fruct. A, ar mai fi ceva e un fruct sau o leguma ? Ştie Wikipedia. Castravetele prefera un teren nisipos, bine drenat, bogat în substanţe organice. Dar tu ai un petec de pamant pe care l-ai curăţat de

castraveţi în grădină

castraveţi în grădină

ierburi nu ştii dacă este argilos, nisipos, bogat în humus… Trebuie să-i faci analize, să vezi dacă poţi cultiva sau nu castraveţi. Castraveţii se pot cultiva cam oriunde, dacă vrei chiar şi într-un ghiveci pe balcon. Terenul se pregăteşte din toamna:  se sapă adânc, se fertilizează cu puţin gunoi de grajd, la începutul primăverii se poate semăna salata şi ridichi (sunt bune premergătoare); toamna se poate planta ceapa verde… Eu sunt pentru culturile succesive, dacă spaţiul este mic trebuie valorificat la maxim. Castravetele  se poate semăna sau răsădi. Semănatul în grădină se poate face spre sfârşitul lunii aprilie; răsăditul la începutul lunii mai. Distanta între rânduri la castravete trebuie să fie de minim 80-100 de centimetri, iar între plante pe rând de cel puţin 50 centimetri. Castravetele este o plantă urcătoare, de aceea după semănat se pregăteşte o plasă, o reţea de araci pe care să se caţere. Avantaje la efectuarea lucrărilor de întreţinere şi la recoltare. Se poate semăna asociat cu salată sau varză de toamnă,busuioc, menta, pătrunjel. Castravetele iubeşte apa dar nu în exces, lipsa apei determina un gust amar. La irigat nu se stropesc frunzele. La cultivarea clasică una sau două praşile sunt eficiente pentru îndepărtarea buruienilor. Personal nu prea sunt interesat de tratamente cred că în grădină legumele trebuie să fie biologice. Pe spaţii mici se pot cultiva 5-8 plante dacă sunt bine îngrijite se îmbolnăvesc greu sau deloc. Mai greu dar se ajunge si la recoltat. La jumătatea lunii iunie apar castraveţi mai mici sau mai mari pe care buni de recoltat. Se recoltează după preferinţe când au o lungime între 10 si 15 de centimetri.

 

Cultivare ardei în grădină

Cultivare ardei în grădină, idei practice, reguli simple

ardei gras

ardei gras

Cultivare ardei în grădină implică cunoaşterea şi respectarea unor reguli simple. Pentru a cultiva ardei gras trebuie să ştim că este o plantă anuală cu tulpină ramificată care poate să ajungă la înălțimi cuprinse între 50-150 de centimetri (are nevoie de spaţiu). La cultivarea ardeiului pe suprafeţe mici se pot pregăti răsaduri folosind substrat profesional de turbă şi tăviţe alveolare. Semănatul se poate face la sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie. Timpul de germinație la ardei gras este de 10-14 zile în funcție de temperatură și umiditate. Semințele de ardei germinează la o temperatura a solului de peste 20 de grade. Pentru a se dezvolta ardeiul gras are nevoie de o temperatură mai mare de 18 grade. Răsăditul se poate face după 60-65 de zile de la semănat, cam la jumătatea lunii mai, când temperaturile sunt de 20-25 de grade ziua si 16-18 grade noaptea. Dacă vrem să cultivăm ardei gras trebuie să ştim că preferă un teren bine drenat, bogat în substanțe nutritive; se pot încorpora în sol odată cu săpatul circa 350 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați de teren. Cultivarea ardeiului gras presupune respectarea unei distanţe de 70 de centimetri între rânduri iar între plante pe rând 20-30 de centimetri în funcție și de soiul cultivat.

Cultivare ardei, lucrări de întreţinere

cultivare ardei

cultivare ardei

După răsădit în prima săptămână răsadurile se udă zilnic, mai târziu, se pot uda și la 3-4 zile. Pentru a evita ca plantele de ardei să fie puse la pământ de prima rafală de vânt se pot pune araci de care se leagă tulpina cu un nod în forma de 8. De multe ori pentru a grăbi fructificarea şi pentru a crea condiții favorabile pentru creșterea fructelor se taie vârful ardeiului când planta depășește 60 de centimetri înălțime. Se poate cultiva ardei în grădină limitând lucrările de întreţinere dacă se face mulcirea. Cultura de ardei gras are nevoie de apă când formează flori şi fructe. Ardeiul cultivat clasic are nevoie de una sau două praşile pentru eliminarea buruienilor. Dacă am cultivat bine ardeiul gras la jumătatea verii se poate recolta; producţia continuă până toamna târziu. De regulă fructele se recoltează la maturitate deplină tăind codiţa ardeilor cu ajutorul unui foarfece.

Cultivarea roşiilor

Cultivarea roşiilor în gradină

rosii, rasaduri

rosii, rasaduri

Cultivarea roşiilor în gradină începe cu pregătirea terenului, după aceea semănat, răsădit, îngrijit şi la sfârşit recoltat. Cultivare înseamnă (e valabil şi pentru cultivarea roşiilor) : a lucra pământul spre a-l face să dea roade; a semăna plante; a îngriji și a recolta. Cultivare înseamnă să te ocupi cu râvnă de ceva; să faci să crească, să se dezvolte. Pentru cultivarea roşiilor în gradină se sapă adânc terenul încorporând în sol fertilizant organic bine maturat (gunoi de grajd sau compost). Cantitatea de fertilizant este de circa 300 de kilograme pentru 100 de metri pătraţi de teren. În grădină roşiile se pot cultiva pe straturi. Nu voi scrie despre pregătirea straturilor. Găsişi aici informaţii despre straturi şi aici detalii pentru pregătirea

cultivarea roşiilor

cultivarea roşiilor

terenului. Dacă vrem să cultivăm roşii în grădină pentru consumul familiei sunt sigur că 30 de plante sunt suficiente, supraproducţia se poate transforma în suc de roşii sau alte conserve. Înainte de a cultiva roşii trebuie să producem răsaduri, 30-35 de răsaduri se pot produce foarte bine în tăviţe alveolare sau ghivece nutritive. Nu voi scrie despre producerea răsadurilor de roşii dar găsiţi detalii aici. De multe ori lumea se grăbeşte, adică vrea să cultive roşii în grădină încercând să anticipeze recolta, răsădeşte mai devreme. La cultivarea roşiilor răsăditul se poate face în prima jumătate a lunii mai când temperatura nocturnă a solului este mai mare de 15 grade Celsius; mai devreme există riscuri de brume târzii. Sunt multe scheme de cultivare la roşii; clasic şi simplu roşiile se răsădesc pe rânduri, distanţa între rânduri trebuie să fie de 70 de centimetri iar între plante pe rând de circa 30-35 de centimetri.

Cultivarea roşiilor, întreţinerea culturii

roşii, copilit

roşii, copilit

Cine nu vrea să prăşească roşiile la jumătatea lunii iunie şi mai ales nu vrea să le irige toată ziua poate să facă mulcirea solului înainte de răsădit. Detalii despre mulcire aici. Nu cred că trebuie să scriu cum se face gropiţa pentru răsădit; se poate face cu plantatorul, cu sapa, cu mâinile… Roşiile se răsădesc la aceiaşi adâncime la care au fost în răsadniţe, dacă răsadurile au fost făcute în tăviţe alveolare se răsădesc cu turba de pe rădăcini. După răsădit roşiile se irigă zilnic în prima săptămână, mai târziu şi de două ori pe săptămână. Lucrări importante la cultivarea roşiilor în grădină: mulcirea, palisarea, copilitul, cârnitul şi dacă este nevoie defolierea. Palisarea se poate face folosind araci sau mai frumos structuri de susţinere, tulpina roşiei se legă cu un nod în formă de 8 de arac sau de structura de susţinere sub o inflorescenţă. Copilitul este de fapt ruperea lăstarilor de creştere înainte ca aceştia să depăşească 3 centimetri şi planta să dirijeze substanţele nutritive către ei în detrimentul fructelor. Cârnitul se face când planta are circa 60 de centimetri înălţime şi trei etaje de rod formate. La cârnit se îndepărtează vârful de creştere a plantei lăsând o frunză după ultimul buchet floral care va avea rolul de trăgător de sevă, stimulând dirijarea substanţelor nutritive către fructe. Când cultivăm roşii în grădină este bine să eliminăm frunzele uscate începând de la baza plantei, acestea nu mai au rol important în fotosinteză. Dacă am făcut corect toate aceste lucrări la cultivarea roşiilor spre sfârşitul lunii iunie se pot recolta roşii frumoase şi de ce nu chiar biologice.

Cultivarea vinetelor în grădină

Cultivarea vinetelor în grădină

cultivarea vinetelor

cultivarea vinetelor

Pentru cultivarea vinetelor în grădină poate fi important de ştiut că sunt plante anuale, care se pot clasifica după forma fructului în: ovale, rotunde, alungite. După culoarea fructului pot fi: albe, albastre, violacee, negre. Preferă o climă temperat caldă, cu primăveri frumoase şi veri călduroase, un teren bogat în substanţe nutritive, fertil cu un pH neutru. Nu se adaptează terenurilor compacte. Vânata poate fi considerată plantă de înnoire, adică leguma cu care se începe un nou asolament. Se seamănă la sfârşitul iernii în răsadniţe încălzite utilizând aproximativ 2 grame de seminţe pentru un metru pătrat de răsadniţă. Perioada de germinaţie la vinete este de 7-10 zile, pentru acest interval de timp pământul din răsadniţă trebuie menţinut umed pană când apar primii muguri. Poate fi semănată şi direct în grădină la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai dar fructifică târziu, după 90-120 de zile. Vinetele semănate în răsadniţă pot fi repicate în vase mici, cu un diametru de 8 centimetri unde se vor dezvolta înainte de a fi răsădite. Repicatul se face când plantele din răsadniţă au o înălţime de 6-7 centimetri şi au 4-5 frunze. Repicatul are ca efect dezvoltarea rădăcinilor şi tulpinilor plantei. După 8-10 săptămâni de la semănat vinetele se pot răsădi în grădină la o distanţă de 35-40 de centimetri între plante pe rând şi 70 de centimetri între rânduri. Răsăditul,  la cultivarea vinetelor se face în prima jumătate a lunii mai când pericolul brumelor târzii a trecut; vinetele se răsădesc la aceiaşi adâncime la care au fost în ghiveciul unde au fost repicate eliminând în acest fel criza de la răsădit.

Cultivarea vinetelor; teren, climă, întreţinere

vinete, mulcire

vinete, mulcire

Vinetele sunt pretenţioase la condiţiile de climă, preferă temperaturi cuprinse între 22-26 de grade ziua şi 15-18 grade pe timpul nopţii; iubeşte poziţiile însorite, are nevoie de irigări zilnice mai ales în prima săptămână după răsădit, pe măsură ce se dezvoltă pot fi irigate şi la 4-5 zile. Terenul pentru cultivarea vinetelor se pregăteşte toamna administrând circa 300 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați care se încorporează în sol odată cu săpatul adânc de toamnă. Pe suprafețe mici în grădină se pot delimita mici spatii pentru cultivarea vinetelor. Aceste spatii pot avea dimensiuni de 1,40 metri pe 2,30 metri. Avantajul acestor mici asolamente este că se poate folosi pământ fertil, sterilizat, personalizat pentru cultivarea vinetelor, lucrările de întreținere se fac ușor, cultura poate fi controlată în permanenţă, poate fi protejată în cazul în care temperaturile sunt scăzute. O plantă de vinete produce între 8-10 fructe, care pot cântări 3-5 kilograme. Tulpina vinetei deși devine lemnoasă nu poate susține aceasta greutate, de aceea imediat după răsădit se pun araci de care se leagă tulpina cu un nod în forma de 8. Pentru a controla creșterea, la vinete, se taie vârful ramurilor laterale lăsând 2-3 flori pe fiecare ram sau o lungime de circa 20 de centimetri. Când tulpina a dezvoltat 4-5 ramuri laterale, se limitează creșterea eliminând vârful de creștere la o înălțime de 45-50 de centimetri. Tăierea vârfului de creștere şi a ramurilor laterale are ca efect dezvoltarea fructelor, creșterea calitativă şi cantitativă a producţiei. Pentru a elimina pierderile de apă şi pentru a evita apariția buruienilor se poate acoperi pământul de la rădăcina vinetelor cu un strat de paie sau cu o folie de polietilena. Vinetele se recoltează când culoarea este intensă şi lucioasă iar fructul are elasticitate. Nu se recoltează la maturitate deplină; fructele sunt tari şi încep să aibă culoare opacă, în acest caz vinetele vor avea un gust iute amărui.

Căpşuni în grădină

Căpşuni în grădină

căpşuni albi

căpşuni albi

Căpșunii sunt plante perene cu ciclu de viață care durează 4 ani sau mai mult. Cultivarea căpșunului este relativ ușoară, aplicând tehnologii eficiente lucrările de întreținere se reduc la minim. Soiuri de căpşuni: „ Lambada”, soi timpuriu, se adaptează bine pentru cultivarea în sere şi solarii, de culoare roșu aprins; albe „Pink Berry”: căpșuni de culoare albă la maturitate, dulci, cu aspect de căpșun necopt, pentru cine vrea să creeze un impact vizual plăcut în grădină și la masa; „Salsa”, semi-timpuriu, fructifică în iunie-iulie, fructe mari zemoase, sensibil la îngheț, se adaptează și cultivării în ghiveci;  „Ostara”, fructifică pe toată perioada vegetativă, aromate și gustoase; „Korona”, fructe mari, de dimensiunea unui ou, cu gust special; „Toscana”: cu flori roz, fructifică pe toata perioada vegetativă, produc circa 1 kilogram de fructe pentru fiecare plantă , aspect decorativ, pot fi cultivați

căpşuni în grădină

căpşuni în grădină

și în ghiveci. Pentru înființarea unei mici culturi de căpșuni, se pregătește terenul, săpând adânc și încorporând în sol 300 de kilograme de gunoi de grajd pentru 100 de metri pătrați de teren. Plantarea căpșunilor se poate face pe toată durata ciclului vegetativ cu condiţia să poată fi irigate. Clasic se răsădesc primăvara sau toamna. Avantajul culturii înființate toamna (septembrie) este că următorul an căpșunii încep să producă fructe. La culturile înființate primăvara trebuiesc îndepărtați mugurii floriferi; producția eficientă începe anul următor. Răsadurile de căpșuni pentru început se cumpără de la magazinele de specialitate recomandabil însoțite de pașaport fitosanitar şi de certificat de calitate. În sistem clasic căpșunii se răsădesc pe teren uscat, preferabil într-o zi noroasă. Distantele de plantare sunt de 70-90 centimetri între rânduri și 30 de centimetri între plante pe rând. Stolonii se plantează cu rădăcina dreaptă, mugurele central trebuie sa rămână la nivelul solului, (rămas 1-2 centimetri deasupra sau îngropat determină dezvoltarea grea a rădăcinii sau duce la uscarea plantei). După răsădit se tasează terenul în jurul rădăcinilor și se udă abundent. Preferă un teren ușor acid, bogat în fosfor și potasiu. Pentru a completa necesarul de fosfor și potasiu se pot adăuga 5 kilograme de cenușă de lemn pentru 100 de metri pătrați. Se pot cultiva atât la soare cât și la umbră. Au nevoie de irigări regulate, nu au rădăcini puternice deci valorifică apa din stratul superficial al solului. Pentru a menține umiditatea solului, se poate face mulcirea cu paie, frunze uscate, scoarța arborilor sau alte materiale comode si ecologice. Pentru cei ce cultivă pe suprafețe foarte mici căpșunii se pot cultiva și pe paturi nutritive înalte (lăzi, fixate pe structuri de susținere). Aceste lăzi trebuie sa aibă o adâncime de circa 30 de centimetri, lungimea și lățimea sunt la preferință. Substratul pe care căpșunii se vor dezvolta în aceste lăzi trebuie să fie bogat în humus şi să aibă un strat de nisip pentru drenajul apei. Avantajul cultivării pe pat nutritiv înalt este că recoltarea și lucrările de întreținere se fac fără eforturi prea mari stolonii „curg” în afara lăzilor, și devin productivi

Mazăre

Cultivare mazăre în grădină

Mazărea este o plantă legumicolă anuală cultivată pentru consumul semințelor verzi. Sunt multe soiuri de mazăre simplu se pot împarți în: mazăre pitică, mazăre de talie mijlocie şi mazăre de talie înaltă. Mazărea de talie mijlocie si înalta are nevoie de araci sau de rețele de susținere pentru a se dezvolta pe verticală. Mazărea pitică poate ajunge la înălțimi de 30-50 de centimetri, cea mijlocie ajunge la înălțimi de 70-130 centimetri iar mazărea de talie înaltă ajunge la180 centimetri. Mazărea nu este o legumă foarte exigentă în ceea ce privește terenul, se mulțumește cu un sol de textură mijlocie cu un pH ușor acid sau neutru. Terenul trebuie să fie bine drenat, mazărea preferă un sol umed dar fără stagnări de apă. Suporta bine frigul pentru o perioadă scurtă de timp mugurii tineri rezistă şi la

mazăre

mazăre

mazăre în gradină

mazăre în gradină

temperaturi sub 0 grade. Mazărea se poate cultiva pe același teren după trei sau patru ani. Poate fi asociată cu morcovi, varză, cartof şi ridichi. Nu se poate asocia cu usturoi, ceapă sau pătrunjel. Se pot folosi diferite metode de semănat la mazăre, cea mai simplă este metoda de semănat în cuiburi pe rând. Pentru soiurile de mazăre de talie mijlocie si înalta se poate folosi si metoda de semănat pe rânduri alternative (două rânduri şi un interval); două rânduri la o distanta de 40-60 de centimetri se lasă un interval de 70-110. În acest fel se poate întreține bine cultura şi se pot folosi eficient structuri sau rețele pe care mazărea se va dezvolta pe verticală. Metoda de semănat în cuiburi pe rând poate fi folosită la cultivarea soiurilor de mazăre pitică. Distanţa între rânduri la mazăre este diferita în funcție de soiul cultivat, se poate semăna la o distanta de 10 centimetri între plante pe rând şi 40-60 de centimetri între rânduri (soiurile pitice);  soiurile de talie mijlocie semănatul se poate face respectând o distanţă între rânduri de 70 de centimetri; la soiurile de talie înaltă distanţa între rânduri poate să fie şi de 1000 de centimetri. Adâncimea de semănat la mazăre este de 3-4 centimetri, perioada de germinație este de 10-15 zile în funcţie de temperatură şi umiditate. Mazărea germinează şi la temperaturi de 1-2 grade Celsius, de aceea se poate semăna începând cu prima jumătate a lunii martie, pană la sfârșitul lunii aprilie. În caz de secetă şi temperaturi ridicate înflorește anticipat dar cu efect negativ în ceea ce privește calitatea şi cantitatea de boabe produse. Cultivarea mazării se poate face şi fără fertilizare, valorifică bine substanța organica rămasă de la culturile premergătoare. Pe durata perioadei de vegetație se execută una sau două prașile pentru eliminarea buruienilor; simultan cu prașila se face şi mușuroitul. Mazărea fructifică de la rădăcină spre vârf. Recoltarea se face manual prin ruperea păstăilor eșalonat, înainte sa ajungă la maturitate, când boabele din păstaie sunt mari dar strânse între degete nu se divid în două şi nu au aspect făinos. Recoltarea păstăilor stimulează planta sa formeze noi flori şi fructe. Mazărea se numără printre legumele cu ciclu scurt de vegetație, semănata în martie lasă liber terenul la sfârșitul lunii mai.

Fasole in grădină

Cultivare fasole în grădină

Fasolea este o plantă anuală, cultivata pentru consumul proaspăt (fasole păstăi) sau pentru boabe sale bogate în proteine şi substanţe nutritive. Se pot distinge doua soiuri de fasole: pitică si agăţătoare; din punct de vedere al ciclului productiv ambele pot fi precoce, timpurii şi târzii. Fasolea se dezvoltă bine pe un teren uşor acid sau neutru, cu textură medie, bine drenat. Cultivarea de fasole pe solurile argiloase, calcaroase, compacte, unde se pot forma stagnări de apă nu va avea rezultate satisfăcătoare. Fasolea este o bună premergătoare pentru toate legumele lasă terenul bogat în azot şi fără buruieni. Fasolea poate reveni pe aceiaşi suprafaţă de teren după 3-4 ani; este de evitat să se cultive după mazăre şi castraveţi. În grădină pe spaţii mici poate fi cultivată împreuna cu varză, salată, roşii şi ridiche (cultură asociată). Nu se obţin rezultate optime dacă se cultivată cu ceapă, usturoi sau mazăre. Fasolea se semănă la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai, la o adâncime de 3-5 centimetri. Soiurile pitice se seamănă la o distanta de 6-7 centimetri între plante pe rând şi o distanţă de 45-50 de centimetri între rânduri. Soiurile agăţătoare,

fasole în grădină

fasole în grădină

fasole

fasole

se pot semăna la o distantă de 20 centimetri între plante pe rând şi 100 de centimetri între rânduri. Poate fi cultivată eficient şi pe rânduri alternative (două rânduri relativ apropiate şi un interval). La cultivarea pe rânduri alternative distanta între plante pe rând este de 8-10 centimetri, distanta între primele două rânduri este de 30-40 de centimetri după care se lasă un interval de 80 centimetri. Înainte de semănat fasolea poate fi lăsată la înmuiat pentru 10 ore, tegumentul devine fraged, uşurează dezvoltarea mugurelui vegetativ şi grăbeşte germinaţia. Perioada de germinaţie la fasole este de 5-10 zile în funcţie de temperatură şi umiditate. Pregătirea terenului se face toamna cu o săpătură adâncă, circa 30 de centimetri; dacă cultura premergătoare nu a fost fertilizată se pot încorpora la săpat circa 200 kilograme de gunoi de grajd bine maturat pentru 100 de metri pătraţi de grădină. Dacă se adaogă şi 5-10 kilograme de cenuşă de la aceiaşi suprafaţă trenul va avea şi necesarul de fosfor şi potasiu. Principalele lucrări de întreţinere sunt prăsitul si irigatul (pot fi reduse la minim cu o mulcire eficientă). Fasolea cultivată clasic are nevoie de una sau doua praşile pentru eliminarea buruienilor; simultan cu prăşitul se face si muşuroitul. Irigarea culturii de fasole se poate face imediat după semănat pentru a grăbi germinaţia si în perioada când plantele încep să înflorească şi să formeze tecile boabelor. Când plantele au format primele frunze se poate face o stropire preventivă cu zeamă bordeleză pentru prevenirea bolilor criptogamice si o stropire cu macerat de urzică pentru a ţine la distanţă insectele. Maceratul de urzică se poate prepara dintr-un kilogram de plante proaspete de urzică lăsate la macerat în 10 litri de apă pentru circa doua zile. Se stropeşte pe frunzele plantei fără a fi diluat. Imediat după semănat sau pe măsură ce plantele se dezvoltă, la soiurile agăţătoare se vor crea structuri sau reţele care să faciliteze dezvoltarea pe verticală a plantelor (varianta clasică araci). Recoltarea fasolei este diferenţiată în funcţie de soiul cultivat, de regulă păstăile se recoltează când bobul nu este bine format în teacă. Fasolea boabe se recoltează când bobul este format şi teaca exterioara începe sa se usuce. După ce s-au scos boabele din teci fasolea boabe se depozitează într-un loc aerisit şi răcoros.