Sfecla rosie
Partea comestibilă la sfeclă roşie este rădăcina care are formă rotundă sau cilindrică. Sfecla roşie este o plantă anuală, produsul său de consum rădăcina se formează în primul an de cultivare. Pentru a produce flori şi seminţe mai are nevoie de un an. Frunzele sfeclei sunt dispuse în formă de rozetă, au dimensiuni forme şi culori diferite, în funcţie de condiţiile climatice. Sfecla roșie are nevoie de un teren bogat în substanţe nutritive, de textură medie. Sfecla roşie poate fi cultivată în asociere cu varză, salată, ceapă şi morcov.
Cultivarea sfeclei rosii
Semănatul se poate face în funcţie de temperatura de la sfârşitul lunii februarie până la începutul lunii mai, la o adâncime de circa 3 centimetri, respectând o distanţă între rânduri de 40 de centimetri şi între plante pe rând circa 20 de centimetri. La sate se spune ca pentru o bună germinaţie sfecla are nevoie să doarmă pe un pat tare acoperită cu o pătură moale, deci semănatul trebuie făcut pe un teren uşor compact iar sămânţa se acoperă cu un strat de pământ lejer. Terenul pentru sfecla roşie se pregăteşte toamna încorporând în sol fertilizanţi organici la o adâncime de circa 30-35 de centimetri. La întreţinerea culturii, când sfecla roşie a dezvoltat a patra frunză se răreşte pentru a menţine distanţa corectă între plante. Înainte de rărit dacă este posibil se face o irigare; şi pe perioada vegetativă se pot face irigări. Nu sunt recomandate irigările înainte de recoltare pot cauza crăparea rădăcinilor. Se limitează lucrările de întreţinere daca se face mulcirea cu un strat de materiale organice cu o înălţime de circa 5 centimetri. Tot pentru întreţinerea culturilor sfecla roşie se prăşeşte de două ori pentru a elimina buruienile şi pentru a menţine terenul aerisit. Recoltarea se face la începutul toamnei când solul este uscat iar rădăcinile au greutatea caracteristică soiului cultivat. Sfecla roşie se poate conserva în lădiţe cu nisip în locuri cu temperaturi constante şi bine aerisite