Cultivarea castraveților pe balcon

 

Cultivarea castraveților pe balcon

cultivarea castravetilor pe balcon

cultivarea castravetilor pe balcon

Castravetele este o plantă legumicolă anuală, face parte din familia curcubitacee, se cultivă în grădină pentru fructe proaspete sau pentru a fi conservat pentru perioada de iarnă. Castravetele este o plantă agăţătoare care poate creşte în cultură fără susținere, sau poate fi dirijat pe verticală dacă se creează o structură de susţinere. Castravetele are frunze mari, păroase, de culoare verde închis. Fructele la unele soiuri prezintă mici spini de culoare neagră. Fructul castravetelui este de formă cilindrică cu margini rotunde şi dimensiuni de pană la 60 de centimetri lungime; diametru poate să ajungă şi la 10 centimetri. Cele mai populare soiuri sunt soiul chornichon şi  soiurile lungi pentru salată. Fiecare

cultivarea castravetilor

cultivarea castravetilor

dintre aceste soiuri se împarte în mai multe tipuri de hibrizi care de regulă au flori feminine şi produc fructe fără polenizare. Soiurile comune de castraveţi au flori feminine şi masculine produc fructe după polenizare. Pentru cultivarea pe balcon castravetele se poate semăna în răsadniţă la începutul lunii martie, se răsădeşte după aproximativ o lună. Se poate semăna direct în ghiveciul unde vor fructifica începând din aprilie şi până în iunie. Pentru cultivarea castravetelui pe balcon ghiveciul trebuie să aibă un diametru şi o adâncime de circa 35 de centimetri. Se pot semăna 3-4 seminţe la o adâncime de 2-3 centimetri în cuib când plantele au dezvoltat primele doua frunze se răresc lăsând doar două plante într-un ghiveci. Castravetele preferă temperaturi mai mari de 15 grade, o poziţie cu expunere la soare, un teren bogat în substanţe nutritive, are nevoie de irigări frecvente fără stagnări de apă. La cultivarea castravetelui în ghiveci trebuie stimulată dezvoltarea plantei pe verticală, folosind araci sau structuri de care castravetele se agaţă singur cu ajutorul cârceilor. La cultivarea castraveţilor pe balcon, ca şi la cultivarea în gradină pentru o ramificare abundentă şi pentru stimularea producţiei, se poate îndepărta vârful de creştere când planta are o înălţime de peste 45 de centimetri şi 3-4 frunze dezvoltate, următoarele tăieri se fac când ramurile laterale au dezvoltat 2-3 frunze. Lucrările de îngrijire: dirijarea pe structura de susţinere, irigări dese efectuate numai la rădăcină. Deoarece castravetele conţine peste 90% apă irigarea trebuie făcută mai des când începe să înflorească şi când formează fructele. În aceasta perioada farfuria colectoare de sub ghiveci trebuie sa aibă mereu o rezervă de apă. Castravetele este sensibil la boli, cele mai periculoase sunt făinarea şi mana. Făinarea este o boala fungidă care se manifesta prin apariţia unor pete albe pe frunze care devin făinoase pe măsura ce ciuperca se dezvoltă. Transmiterea bolii se face prin apa din precipitaţii, de irigaţie sau de sporii purtaţi de vânt sau de insecte. Pentru prevenirea bolii se pot face stropiri preventive când planta are 2-3 frunze cu preparate pe baza de cupru si sulf. Ca măsură de prevenire trebuie evitata stropirea frunzelor cu apa de irigaţie. Mana este una dintre cele mai răspândite boli în general la curcubitacee. Se manifesta prin apariţia pe frunze a unor pete de culoare verde deschis sau galben, este favorizată de prezenţa apei pe frunze. Stropirea cu substanţe pe baza de cupru şi sulf protejează castravetele de atacul bolii, expunerea la soare a plantei împiedică dezvoltarea bolii. În general în prezenţa razelor solare ciupercile nu au condiţii favorabile pentru a se dezvolta. Castraveţii se pot recolta cam la 60 de zile de la semănat, se recoltează cel puţin o dată la doua zile, pe măsură ce îmbătrânesc devin amari şi cu seminţe mari. Castravetele începe să fructifice din iunie şi continuă până la sfârșitul lunii septembrie, prima jumătate a lunii octombrie.