Grădina japoneză generalitați

Caracteristicile principale în grădina japoneză sunt esențialul şi abstractul. În grădinile japoneze se 

folosesc  elementele decorative puține şi au ca scop obținerea unui impact vizual puternic şi plăcut. După teoriile budiste omul trebuie sa trăiască în armonie cu propriul sau eu şi cu natura. Aceasta armonie se poate obține prin meditație. În acest caz grădina se proiectează în raport cu aceste particularități, devenind locul ideal de meditație. O gradina Zen, este locul unde omul în căutare de liniște şi armonie se înconjoară de natura fără să fie tulburat. Gradina zen nici nu poate fi numită grădină, după proiectare trebuie lăsata puțin la voia întâmplării. Făcând un salt înapoi în timp, japonezii, mergeau din cele mai vechi timpuri in munți pentru a se relaxa şi pentru a medita înconjurați de natură. În punctele de interes peisagistic așezau în jurul pietrelor şi arborilor ghivece albe;  așa au luat ființă grădinile zen. Mai târziu, sub influența budismului încep sa aibă valoare principiile Yin si Yang, reprezentând negativul si pozitivul, masculinul şi femininul. Aceste principii trebuiau analizate tot timpul, pentru că în funcție de acestea se creează un echilibru unde omul are un rol fundamental.

Grădina japoneză, caracteristici

Ordinea şi regularitatea nu sunt caracteristici pentru grădina japoneză. Dacă grădinile europene sunt caracterizate de simetrie de geometrie, grădina japoneză are un aspect natural, care transmite o stare

liniște, de pace spirituală. În grădina japoneză nu se utilizează combinații de numere pare, de exemplu 15 pietre se împart in grupuri în aparenţă accidentale, 3-5-7, care creează o certă unitate. Așezarea pietrelor este mult mai dificilă decât pare în realitate şi se face după principii rigide. Simbolismul are un rol important în grădinia japoneză. De exemplu nisipul greblat simbolizează oceanul, lipsa de preocupări, apa curentă simbolizează izvor de viață… Pentru a amenaja o astfel de gradină trebuie studiată filozofia Zen, pentru cine se mulțumește cu mai puțin se poate proiecta o mică gradină meditativă. Înainte de a trece la proiectarea grădinii zen, ideile se pot pune pe hârtie, se poate realiza un mic proiect care sa concretizeze principale caracteristici ale grădinii. La proiectarea unei alei de nisip sau de pietriș, mai întâi se acoperă pământul cu o folie de plastic care sa împiedice dezvoltarea buruienilor si ierburilor nedorite. Dacă grădina va găzdui pietre de dimensiuni mari este bine de știut in timp util unde vor fi așezate, circuitul apei trebuie sa aibă prioritate absoluta şi se realizează înainte de restul grădinii.

Plante în grădina japoneză

La alegerea plantelor pentru o grădina japoneză trebuie știut că toate preferă un teren cu un pH acid. Câteva plante care se pot cultiva în grădinile japoneze sunt: bambus, azalee, cireș japonez ornamental, prun, ferigi, magnolie, un brad şi câţiva arbuști de conifere. Bambusul aş zice ca este esențial într-o grădina japoneză, pentru a împiedica răspândirea în toată grădina la plantare se înconjură rădăcinile cu o pânza de iută, într-un unghi însorit se poate planta azalee, ferigile sunt ideale pentru zonele cu umbră, magnolia cireșul şi prunul pot fi plantate în apropierea apei,  bradul într-un colt îndepărtat şi retras. Pentru efecte puternice plantele trebuie să fie impare .